sâmbătă, 16 martie 2013
SIMBOLISTICA OUĂLELOR DE PAȘTI
Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.
Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus.
Culoarea rosie cu care le vopsesc crestinii la Pasti, reprezinta pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar si sangele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mantuirea lumii.Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula "Hristos a inviat", la care se raspunde "Adevarat a inviat".
Rosu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata.
Simbolistica oualor de Pasti trebuie cautata inainte de nasterea lui Hristos, in timpuri stravechi. Oul era dat in dar, fiind considerat simbol al echilibrului, creatiei, fecunditatii, simbol al vietii si al reinnoirii naturii, obiceiul vopsirii lui fiind intalnit la chinezi cu doua mii de ani inainte de Hristos. Obiceiul colorarii oualor s-a transmis crestinilor si este inca practicat mai ales la popoarele Europei si Asiei. Spre deosebire de alte tari ale Europei, unde obiceiul s-a restrans sau a disparut, la romani a inflorit, atingand culmile artei prin tehnica, materiale, simbolica motivelor si perfectiunea realizarii.
Folclorul conserva mai multe legende crestine care explica de ce se inrosesc ouale de Pasti si de ce ele au devenit simbolul sarbatorii Invierii Domnului. Una dintre ele relateaza ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce si acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Iisus.
Culoarea rosie cu care le vopsesc crestinii la Pasti, reprezinta pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, dar si sangele lui Iisus care s-a scurs pe cruce pentru mantuirea lumii.Ciocnitul oualor semnifica sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise: persoana mai in varsta (de obicei barbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener, in timp ce rosteste cunoscuta formula "Hristos a inviat", la care se raspunde "Adevarat a inviat".
Rosu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata.
sâmbătă, 23 februarie 2013
duminică, 17 februarie 2013
Impresionismul. Claude Monet
Claude Monet (1840-1926)
Impresie, rasarit de soare -
1872.
Impresionismul
este un curent artistic apărut la Paris în deceniul 7 al secolului al
XIX-lea ca o artă nouă,în care
un grup de artiști (pictori, apoi
sculptoriși gravori) resping temele
oficiale
(istorice, mitologice, anecdotice),
adoptând o viziune originală asupra
lumii sensibile. Cuvântul ”Impresionism ” a fost dat după titlul tabloului lui
Claude Monet – ”Impresie, răsărit de soare”, fiind
expus la Paris
în 1874 într-o expoziție organizată de
Societatea Anonimă de
pictori, sculptori si gravori din care făceau parte :
Camille Pissarro (1830 - 1903)
Claude Monet (1840 - 1926)
Pierre-Auguste Renoir
(1830-1903)
Edgar Degas (1834-1917)
Paul Cezanne (1839-1906)
Stilul lor era contrar
standardelor Academiei de Arte Frumoase
din
Franța, cea care hotăra conținutul picturilor (subiecte istorice, teme
religioase, portrete) și tehnica folosită : culori sobre, imagini rafinate
care reflectă realitatea, redate prin linii exacte și culori
neamestecate. De aceea lucrările impresioniștilor au fost
respinse și nerecunoscute.
Însă o dată cu moartea
lui Camille Pissarro
în 1903,
acesta va deveni cel mai important curent artistic, revoluționând pictura
franceză de atunci
încoace.
Oscar-Claude
Monet (1840-1926) este considerat cel mai mare pictor impresionist. S-a nascut la
Paris, in Franta, pe 14 noiembrie 1840 fiind cel de-al doilea fiu al lui
Claude-Adolphe si al Louisei-Justine Aubrée Monet.
La varsta
de cinci ani familia sa se muta in
portul
Le Havre, pe coasta Normandiei, locul unde avea sa-si petreaca
copilaria.La scoala, Monet era un elev de nivel mediu la toate materiile, cu
exceptia orelor de arta, unde dovedea un talent natural la desen, in special la
caricaturi. Cu toate ca tatal sau nu era de acord cu interesul fiului sau
pentru arta, Monet avea un aliat in persoana matusii sale, Marie-Jeanne Lecadre, pictoriță amatoare. Intre anii 1859-1860, a studiat arta la Paris, intreaga sa viata de
student fiind coplesita de greutati financiare.
Primele picturi din tinerete au
fost cele de la țărmul Senei,
porturile, ambarcatiunile, care i-au
atras simturile.
Primul sau mentor a fost pictorul Louis Eugène Boudin,
celcare l-a invatat sa
foloseasca culorile in ulei si
tehnicile de pictura
en plein air. Lui Boudin ii placea sa picteze in natura,considerand ca
in acest
fel putea imortaliza imaginea dinaintea sa, mai clara si cu
mai multa
propetime. Aceasta teorie l-a impresionat pe Monet, teorie
care avea sa devina baza fundamentala a intregului
curent
impresionist. Intrebat despre culori, artistul Monet a
raspuns :
“Lucrul cel mai important este sa stii cum sa utilizezi culorile.
Alegerea lor este o problema de obisnuinta. Pe scurt folosesc albul,
galbenul,
rosul aprins, albastrul de cobalt, verdele crom. Asta-i tot”.
În 1870 , Monet se casatoreste cu Camille Doncieux, modelu
favorit pentru picturile
sale, cu care va avea doi fii, Jean si Michel.
Curand artistul va renunta la
figurile de mari proportii si isi va alege
acele teme in care pamantul, apa si lumina se gasesc împreunate.
Se va stabili, la finele anului urmator, la Argenteuil, o zona
mirifica
pe malul Senei.
Capodopera a activitatii sale artistice, Macii salbatici-1873 ,
aceasta
fermecatoare pictura, o infatiseaza pe Camille Monet, sotia sa,
alaturi de fiul lor Jean, in campurile din
apropierea casei din
Argenteuil.Contrastul de care era puternic atras artistul, cel
rosu – verde, a fost realizat aici intre iarba verde
si macii rosii pictati
prin miscari de tamponare usoara a suprafetei . Pe langa culoarea
rosie dominanta in care sunt reprezentati macii, Monet a folosit si note usoare
de galben care invioreaza compozitia.
Dupa
moartea sotiei sale Camille, in 1879, artistul se muta la Giverny si se va casatori cu Alice Hoschede.
Marea sa obsesie de viata legata de gradini a ramas insa gradina de la Giverny. La o varsta mai inaintata, artistul isi amintea:
“Acum patruzeci de ani , cand m-am stabilit aici, am gasit doar o casa
de tara si o livada pustie” dar “am sapat, am plantat si m-am inradacinat aici”
si rezultatul a fost o adevarata
capodopera de arta horticola pe care o descria ca pe rezultatul unei “munci
lente, ordonate, efectuate cu multa dragoste.”
Pasiunea lui Monet pentru flori era impartasita si de alti cativa pictori impresionisti, în special Gustave Caillebotte. “Nu uita sa vii pe luni, cum am discutat,” ii scria Monet prietenului
sau. “Toti irisii mei vor fi înfloriți.”
Pentru grădina sa, Claude Monet a ales florile în asa fel incat sa poata crea aranjamente florale placute și contraste de flori în orice
anotimp.
A introdus multe plante neobisnuite. Afecțiunea sa pentru
speciile exotice
fiind stimulată de splendidele flori din stampele
japoneze pe care le admira atât de mult.
”Nu
am decât meritul de a fi pictat întocmai după natură,
străduindu-mă să reproduc
propriile impresii față
de fenomenele trecătoare și
schimbătoare”.
Cu
aceste cuvinte Claude Monet își definea în 1926 propria
activitate la sfârșitul unei lungi existențe dedicate cu pasiune, în totalitate, picturii. El a
rămas în istorie drept părintele fondator
al mișcării impresioniste .
În 1923 suferă o intervenție chirurgicală
la unul din ochi
deoarece
suferea tot mai mult de pierderi
de vedere.
Se stinge din viață pe data de 5
decembrie 1926, fiind
înconjurat de prieteni și este înmormântat la Cimitirul
Bisericii
Giverny.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)